Știați că șomerii din Brăila primesc mai mulți bani decât cei din Galați?

Întâi cifrele și pe urmă vorbele: un șomer brăilean aflat în plată primește un ajutor de șomaj mai mare decât un șomer gălățean. Chiar mult mai mare.  Concret, în luna aprilie 2016, un șomer brăilean aflat în plată a primit, în medie, suma de 518 lei iar un șomer gălățean, 440 lei. Avantaj Brăila 78 lei.

În luna august, sumele au scăzut dar diferența s-a mărit consistent: un șomer gălățean aflat în plată a primit, în medie, 323 de lei iar un șomer brăilean a primit 498 de lei. Avantaj Brăila 175 de lei.

Print-screenuri cu datele INSSE și corespondența cu AJOFM Galați și AJOFM Brăila aveți la finalul acestui material.

Ideea materialului mi-a venit în timpul campaniei pentru alegerile locale, când tânguiala publică în Galați era că „uite, Brăila, s-a mișcat, Yazaki, chestii, la noi nu a venit Yazaki, s-a dus la Brăila, e nasol fără Yazaki, e nasol cu investitorii, că se duc la Brăila și la noi nu poposesc.”

Și-atunci am făcut ce trebuia să facă orice om întreg la cap. Decât să pun falca la lozincă, am căutat să văd ce s-a întâmplat cu șomajul și în Galați și în Brăila, din decembrie 2013 până în decembrie 2015, în intervalul când Yazaki a început operațiunile la Brăila.

Și uite situația comparată între județul Galați și județul Brăila. Țineți cont că populația județului Galați e mult mai mare față de a județului Brăila:

Decembrie 2013

Brăila = 9.192 șomeri din care 3.300 femei = 6,94%

Galați = 18.817 din care 7.457 femei = 9,22%

După doi ani, în decembrie 2015, situația era așa

Brăila = 9.176 din care 3.305 femei = 7,10%

Galați = 17.771 din care 7.195 femei = 8,77%

Cât de idioți au fost candidații nostri … în campania de la alegerile locale plângeau de sărea cămașa de pe ei pe tema șomajului gălățean, fără să aibă habar că, de fapt, instalarea Yazaki la Brăila nu a dus la scăderea șomajului în județul vecin dar nu din cale-afară de prieten ci, în cel mai fericit caz, la o scădere a creșterii șomajului ( o diferență de 16 șomeri în doi ani e un fel de stagnare ) în timp ce la Galați, fără niciun efort vizibil și asumat al autorității locale, numărul șomerilor din județ a scăzut cu 1.000 și nouă ni se zicea că nu, dimpotrivă, e din ce în ce mai rău.

Și noi, deopotrivă, am fost la fel de idioți precum candidații noștri, pentru că i-am lăsat să abereze, uneori contracost.

Numai că am considerat că nu e suficientă o comparație a cifrelor pe județe. La urma urmei, Yazaki e în municipiul Brăila, nu în capătul celălalt al județului iar pe gălățeni chiar nu îi ajuta dacă locurile de muncă sunt la Tecuci.

Așa că am căutat să văd situația șomajului pe municipii. Site-ul AJOFM Brăila ajută cu date, site-ul AFOFM Galați nu. Nu-i nimic, nu putem să facem comparația completă pe ambii indicatori, dar măcar vedem curba șomajului în municipiul Brăila. ( Click pe imagine pentru mărire )

 

Ups … deci Yazaki vine la Brăila, anunță că face angajări la sfârșitul anului 2014, face angajari pe parcursul anului 2015, dar șomajul în municipiul Brăila scade, și scade abrupt, încă de la începutul anului 2014.

Iar pe parcursul anului 2015 și începutul anului 2016, crește din nou, dar nu vertiginos. Linia roșie,  a șomerilor indemnizați. Iar de la începutul verii 2016, linia roșie ( a indemnizaților ) se apropie de linia albastră, a neindemnizaților.

Repet, este situația șomajului în municipiul Brăila, așa cum reiese din datele făcute publice de AJOFM Brăila. Pentru că AJOFM Brăila are și capacitatea și voința de a publica by default numărul șomerilor din fiecare localitate din județ. Felicitări, Brăila!

AJOFM Galați însă nu are capacitatea/ știința/ voința de a face așa ceva. Nu, da’ de ce să știe publicul by default cîți șomeri sunt în fiecare din comunele județului? ! Sunt atât de mulți încât s-ar speria lumea, creăm panică, nu cumva să fie deranj.

Nu, zău așa, dacă se poate la Brăila, trebuie să se poată și la Galați. Da, știu, putem să întrebăm dar presa mainstream nu știe să întrebe.

Dar cum stăm în comparație cu Olimpul dezvoltării?

Acest pasaj îi este dedicat celui mai pesedist dintre liberali: dl deputat Victor Paul Dobre, mărunt politician gălățean din timpul lui Picu Apostol Roman.

L-am urmărit zilele trecute pe dl Dobre propovăduind la televizor faptul că suntem în urma urmei. Înainte de a adormi, l-am auzit pe dl Dobre afirmând că pe frontiera de Vest șomajul e zero și că, la șomaj, ar trebui să luam exemplu de la Timișoara, care a mers cu șomajul spre zero pentru că acolo conduc liberalii. Aveți înregistrarea aici, la minutul 42.00.

Ei, bine, dl Dobre minte. Nu știam cine l-a molipsit pe dl Ciumacenco, dar uite, e dl Dobre. Care, în 2016, la patra candidatură liberală, minte ca un pedeserist în anul 1996.

Pentru că, dle Dobre, la Timișoara șomajul nu e zero. La Timișoara sunt 1.803 șomeri.  Iar dumneavoastră afirmați că la Timișoara e șomaj zero în fața unui oraș în care sunt 2.262 șomeri.

N-am scos cifrele din burtă. Sunt cifrele date de INSSE, valabile pentru luna septembrie 2016 în municipiile Timișoara și Galați. În aceeași lună, la Brăila erau 1.266 de șomeri.

Pentru dl Dobre 2.262 de șomeri în Galați înseamnă un dezastru pesedist iar 1.803 șomeri în Timișoara succesului liberal înseamnă zero șomaj.

A, Galațiul are 250.000 de locuitori iar Timișoara 306.000. Da, ok, dar dl Dobre continuă minciuna de la locale, când era happy că PNL și-a cam păstrat procentele deși îi dispăruseră niște zeci de mii de alegători.

Domnule Dobre, asta nu e administrație europeană, e administrație hrușciovistă.

Pentru că, haideți să ne uităm pe trei grafice de comparație între Galați, Brăila și Timiș(oara).

Și s-o facem pe numărul șomerilor ( indemnizați și neindemnizați ) și nu pe rata șomajului, cu următorul argument: numărul șomerilor scade prin angajarea individuală. Investițiile, firmele, angajează oameni, nu procente. Dacă, de exemplu, o firma vine și angajează 2.000 de someri în Galați, Brăila sau Timișoara rezolvă integral o problemă de „zero la suta” la Timișoara, de 5% la Galați și de 8% la Brăila. Repet, cu același număr de șomeri angajați. De aia nu mă uit la rata șomajului ca procent, ci la numărul de oameni.

E o corecție pe care o fac parșiveniei politice în interpretarea statisticii: atunci când politicienii vorbesc despre șomaj, exprimă în procente. Când vorbesc despre înființarea de locuri de muncă, dau numere. Zău, până și mandatul de parlamentar se calculează la numărul de locuitori ( dar se atribuie după procente ). ( Click pe imagine pentru mărire )

Primul e graficul cu comparația între evoluția numărului șomerilor din județele Timiș, Brăila și Galați. Constant, județul Galati ( linia roșie, firește, 530.000 locuitori ) are mai mulți șomeri decât județele Brăila ( linia neagră, hehe, 320.000 locuitori ) și Timiș           ( linia galbenă, 677.000 de locuitori ). Asta-i gravă! ( Click pe imagine pentru mărire )

Al doilea grafic e comparația între evoluția numărului șomerilor din municipiile reședință de județ: Timișoara ( linia galbenă, 306.000 locuitori, Brăila ( linia neagră, 180.000 de locuitori ) și Galați ( linia roșie, 250.000 locuitori ). Aici, lucrurile chiar nu sunt în filmul dlui Dobre. Uite, în ultimele 21 de luni, Brăila are 8 luni ( aprilie 2015, septembrie 2015, octombrie 2015, mai 2016, iunie 2016, iulie 2016, august 2016 și septembrie 2016 ) în care numărul șomerilor e mai mic decât la Timișoara.

Mult mai important este trendul. Priviți cum ondulează linia galbenă și cea roșie. Și la Galați și la Timișoara, numărul șomerilor din municipii crește și scade simultan. Or, dacă asta se întâmplă și la Galați și la Timișoara, în același timp, cu aproximativ aceleași proporții, asta mi-e clar că nu prea are legătura cu factorii locali ci cu cei naționali, care-s singurii care pot influența, simultan, două extreme geografice               ( Timișoara liberală și Galațiul pesedist ).

Și, ca să avem și finețuri, mai punem un grafic: evoluția proporției numărului de șomeri din municipiul reședință de județ în numărul șomerilor din județ. Cu cât procentul este mai mic, problema nu e la municipiu ci la comune. E dezvoltarea inegală a județului respectiv. Este situația Galațiului. Municipiul Galați baleiază în zona 15% – 10% din numărul șomerilor din județul Galați. Brăila e și ea destul de aproape: procentul Brăilei se mișcă în marja 15% – 20%. Deasemenea, fără a minimaliza problema somajului din municipiile reședință de județ, aceasta este mult mai mică decât problema șomajului din mediul rural. ( Click pe imagine pentru mărire )

Însa în Timiș lucrurile stau bang, altfel: procentul se mișcă între 30% și aproape 50% din numărul șomerilor din județ. Acolo, problema nu e șomajul dinafara reședinței de județ, ca la Galați sau Brăila ci fix în Timișoara.

Nene, când 8 sau 9 șomeri din 10 sunt în rural, dacă vrei să rezolvi problema, trebuie să gândești și să acționezi într-un fel. Când 3, 4 sau 5 șomeri dintr-un județ sunt în municipiul-reședință, ai nevoie de calibrarea demersului. Altfel, ești doar un vorbete în campanie și nimic mai mult.

De unde diferența între câți bani primesc șomerii din Galați și cei din Brăila?

Să revenim la situația cu numărul de lei încasați de șomerii aflați în plată în municipiile Brăila și Galați. Și să dedicăm acest pasaj dlui Cristian Dima, candidat ALDE la Senat, al doilea mare pesedist dintre liberali, om politic de anvergură stradală.

Sunt de parere că statul român, în tentativa cumva disperată de a mai diminua din problema șomajului, habar nu are să își vândă marfa. Pentru că procedurile de colectare a datelor și de furnizare în public, adică mediului de afaceri, chiar nu au mare lucru de-aface cu situația din teren, că să zic așa.

Despre șomeri, statul ne informează lucruri simple: număr, vârsta, sex, studii. Și cam atât. Au fost consumate fonduri uriașe ( POSDRU ). Dar statul, și prin stat ma refer în primul rând la politic, nu e capabil să înțeleagă rotițele care se învârt sau nu în fenomen.

De exemplu, în luna ianuarie avem 10 șomeri. În luna decembrie, avem tot zece. Sunt aceiași zece de la începutul anului? Nu știm. Poate doi s-au angajat, unul a murit, unul a intrat în pensie și unul în concediul pentru îngrijirea copilului. Deci dinamica în interiorul segmentului social, la naiba, n-avem nevoie să o știm dar noi vorbiiiim despre cum o să rezolvăm o problema pe care nu o cunoaștem.

Pe urmă, oamenii ăștia nu sunt șomeri așa, din senin, din iarbă verde. Cineva i-a concediat. Cine i-a concediat? Firme din agricultură, din comerț, din industrie? Cu sub zece angajați sau cu mai mulți? Și, extrem de important: dacă firma i-a concediat, înseamnă că firma avea o problemă. Deci, ce a pățit firma? Firma s-a închis sau a rămas în funcțiune? Nici pe astea nu le știm dar vorbiiiim despre cum o să rezolvăm o problemă pe care nu o cunoaștem.

Mai mult: a câta oara în viață sunt oamenii ăia șomeri? Prima data?  A doua? A noua? În general, cam câte locuri de muncă are un român până la pensionare? Și da, trebuie știut și dacă firma și-a schimbat numele sau patronul și-a închis o firmă și a redeschis alta, cu aceeași angajați.

Sau oamenii ăștia au copii? Minori sau majori? Au locuințe, au datorii?

Așa, ca rafinament chiar excesiv: atunci când vine vorba despre șomeri, Rovana Plumb vorbește despre înființarea de locuri de muncă. Dar asta nu e obligatoriu pentru a rezolva problema șomerilor. Poate oferta nu se pupă cu cererea.

De asta parametri gen „câți bani primește un șomer în plată” ar trebui predefiniți în analize. Și învățați pe de rost, în primul rând de către candidați.

Pentru că, dacă avem informația că șomerii din Brăila primesc mai mulți bani decât cei din Galați, aceasta nu trebuie înțeleasă că la Brăila e mai bine.

Dimpotrivă! Indemnizația de șomaj este calculată în funcție parametri cum ar fi salariul, perioada de cotizație, chestii „minore” pentru un politician. Or, dacă ai indemnizația de șomaj mai mare, înseamnă că e mai mare probabilitatea să fi fost concediat la o vârstă mai înaintată sau/ și de pe o poziție mai înaltă în firmă. Asta e la Brăila. Ce firme concediază oameni mai în vârstă sau șefi? Alea aflate în mari belele.

La Galați e invers. Indemnizația de șomer e mai mică. Sensibil mai mică decât la Brăila. Asta înseamnă că persoana care ajunge în șomaj e ceva mai tânără și fără funcții în firmă.

E cu totul altceva în ceea ce înseamnă piața muncii!

Ponimaiu, dl Dima?

nu e deloc în regulă să afli că pe unde vrei să faci drumul express ca să relansezi economia și să scoți oamenii din marasm dacă și doar dacă vei ajunge parlamentar ai doar un sfert dintre șomerii din județ. Ceilalți 12.000 fiind în comunele aflate pe latura estică sau, dacă țineți harta invers, în partea dreaptă.

Oricum, nu am atacat varianta neagră și anume ca din evidențele statului să lipsească mii și mii de șomeri. Am lucrat strict pe cifrele oficiale și publice.

Bibliografie: date INSSE TEMPO ONLINE SOM101E și corespondența cu AJOFM Galați, respectiv AJOFM Brăila. ( Click pe imagine pentru mărire )

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s