Galați: un oraș de nespălați care stau în frig într-o țară de murdari care tremură

În luna aprilie am publicat o analiză comparativă a consumurilor de utilități ( apă potabilă/ gaze naturale/ gigacalorii ), în baza cifrelor furnizate de Institutul Național de Statistică. Reieșind, din grafice, unele lucruri ciudate ( deși numărul apartamentelor debranșate de la sistemul de termoficare a dus, față de anul 2000, la o scădere masivă a consumului de gigacalorii în sistem centralizat, consumul de gaze naturale, care ar fi trebuit să crească în mod constant, a avut fluctuații iar consumul de apă potabilă, care alimentează boilerele și centralele pentru producția de apă caldă pe ct-urile de apartament, a scăzut grav în mod constant ), am primit zeci de mesaje, unele mai încrâncenate decât celelalte.

În esență, reproșurile erau cam așa: că fac propagandă sistemului centralizat, care e falimentar, că în Galați s-au montat în anul 2015 cel puțin 15-20.000 de centrale, că doar nu puteau oamenii să stea fără apă caldă, că vom muri de foame când se va închide termoficarea ( bre, suntem unitate strategică, nimeni nu vinde cazanele la fier vechi, terminați-o cu visul rece și umed! ), că suntem niște criminali că am închis CET-ul peste vară în 2015 și am lăsat oamenii fără apă caldă și fără căldură, că suntem niște bandiți și că să-l luăm pe Sinan și să ne ducem, că producem gigacaloria mult prea scump, etc, în diverse grade de cunoaștere atât a limbii române cât și a termotehnicii dar mai ales a contabilității.

Dar am primit și încurajări. Drept pentru care mă simt obligat să prezint un update ( cu și mai multe finețuri ) analizei din primavara. O vom face în paliere. Unul dedicat consumurilor de gaze naturale și de apă rece în 2015 în Galați și pentru gaze și apă potabilă în mai multe reședințe de județ din țară ( și la nivel național ).

Asta pentru că INSSE a actualizat în octombrie datele și am avut ce introduce în tabele.

Nu mai pierdem timpul cu gigacaloriile furnizate în sistem centralizat gălățean. Preopinenții de pe facebook au hotărât deja că sistemul centralizat are pierderi și moare în chinuri.

Problema pe care o avem de rezolvat e relativ simplă: dacă în Galati un număr ( mare ) de consumatori ) au renunțat într-un singur an la sistemul centralizat de încălzire și apă caldă prin montarea de centrale și boilere, asta înseamnă că nu au mai consumat apă caldă și căldură produse de o fabrică mare, bleagă și incredibil de pretențioasă și și-au cumpărat propriile făbricuțe de apartament cu care și-au produs și apă caldă și căldură pe care nu le mai aveau și de care aveau nevoie, că altfel nu s-ar fi povestit în presă.

Trebuie să facem un remember asupra situației anului 2015, așa cum îl păstrează memoria colectivă: la începutul lui aprilie, intreprinderea a închis activitatea de producție, Apatermul a intrat în faliment, nu am mai produs abur, s-a închis căldura și în oraș nu s-a mai dat apă caldă.

Efectul descris a fost acela că mulți ( și cifrele vehiculate merg în zona 20.000 de apartamente ) s-au debranșat și și-au montat centrale termice sau boilere, ca să aibă apă caldă și căldură fără stresul termoficării centralizate și a câcâiților din primărie, huo Stan, că ne-ai lăsat fără apă caldă și căldură!

Am mai spus-o: o centrala termică produce apă caldă și căldură cu condiția să o pornești. Iar dacă o pornești, centrala termică pe gaze consumă gaze și apă rece, din rețeaua de apă rece. La fel și boilerul.

Uite ce s-a întâmplat cu consumul de gaze în anul 2015, conform Institutului Național de Statistică:

Pe consumul de gaze în municipiul Galați, vă propun să examinăm două serii de date: volumul gazelor naturale livrate în municipiu și totalul gazelor naturale livrate pentru uz casnic.

În cazul gazelor naturale livrate pentru uz casnic, lucrurile sunt clare: consumul a crescut, de la 44.463 mii mc în anul 2014 la 49.374 mii mc în anul 2015. Creșterea pare violentă dar nu este: în cifră absolută, în 2015, numărul mai mare de centrale a determinat o creștere de 4.911 mii mc. În procente, e vorba despre 11% față de anul precedent.

49.374 mii mc este cel mai mare volum de gaze naturale consumat ( pe casnic ) în municipiul Galați din anul 2000 încoace. E mult, da, poate fi pus pe seama montării celor 20.000 de centrale dar ar fi o greșeală s-o facem așa, fără să procesăm datele, pentru că uite, în anul 2009, consumul de gaze naturale uz casnic a crescut față de 2008 cu 6.044 mii mc iar în procente, cu 20%. Și nimeni nu a spus, nici măcar în glumă, că în anul 2009 s-au montat în Galați 20.000 de centrale. Iar între 2006 și 2007 avem o scădere de 7.179 mii mc, -19%. Și iarăși, nimeni, nu poate pretinde că în 2007 s-au demontat ( ori nu au fost folosite ) 20.000 de centrale.

Deci, da, în 2015 avem o fluctuație în sus a consumului de gaze naturale dar nu este cea mai mare fluctuație în sus din ultimii 15 ani.

Personal, nu îndrăznesc să atribui creșterea de consum de gaze naturale uz casnic din 2015 exclusiv celor, de-acum legendare, 20.000 de centrale montate în Galati anul trecut.

Sunt motive și pro și contra acestui tip de atribuire. În primul rand, consumul gaze uz casnic nu înseamnă consum exclusiv centrale. Mai sunt și aragazuri. Iar cine nu are centrală și nici boiler își încălzește apa la aragaz. În al doilea rand, consum gaze uz casnic municipiul Galati nu înseamnă exclusiv consumul centralelor și al aragazurilor de la bloc. Mai sunt și cei care locuiesc la case și care au, și ei, și centrale și aragazuri.

Sau, iată: nu toate centralele au fost montate de la 1 ianuarie 2015. Montarea lor a început după data de 1 aprilie, și n-are cum să fi fost ceva uniform. Bum, așa, toate odată, în aceeași zi. La nivelul orașului, cu siguranță cu centralele termice montate în apartamente în anul 2015 au fost montate ceva de genul câteva mii în aprilie, câteva mii în mai, câteva mii în iunie, șamd, până la venirea iernii și atingerea legendarei cifre de 20.000 de centrale.

Iată suprapunerea celor două curbe: a consumului de gaze uz casnic și a apei potabile distribuite în Galați:

În școala militară am învățat un lucru: ia sursa și ciocănește-o. Pune toate întrebările posibile și vezi dacă rezultatele „se pupă”. Niciodată nu există coincidențe, totul se leagă.

Și cea mai cea întrebare este asta:  câte centrale erau în Galați înainte de 2015?

Pentru că, prieteni, uite care e șmichiria: dacă ne luăm după folclorul urban, cu mii și zeci de mii de centrale montate în apartamente în fiecare an, cre’ că avem deja mai multe centrale decât apartamente.

Raționamentul este următorul: ca să ai la bloc o centrală termică de apartament este obligatorie instalarea unui contor.

Așa că, în urmă cu câteva săptămâni, am avut un schimb de corespondență, fructuos, cu echipa de comunicare a Engie ( Distrigaz Sud ). Am pus întrebări și am primit răspunsuri. Iar veștile … sunt și vești bune și sunt și vești interesante. Iată ce am întrebat și ce a răspuns Engie:

 „Aproximativ 60% din apartamentele care sunt alimentate cu gaze naturale au contorizare proprie”.

Sigur, și celelalte întrebări și răspunsuri au relevanța lor, în primul rând despre siguranța în exploatare a rețelei de gaze naturale. Adică, la Galați, nu a fost cazul unei situații precum cea de la Iași, din vară, unde au trecut zile în care a mirosit a gaze și nimeni nu a intervenit. Să nu comparăm cele două zile de scurgeri de gaze de la Iași cu cele sub 30 de minute timp de intervenție, informație asumată de Engie și valabilă pentru municipiul Galați.

Revenind, 60% din apartamentele care sunt alimentate cu gaze au contorizare proprie.

Iar aici, să calculăm: Galațiul are 100.000 de apartamente. 60% înseamnă 60.000 de apartamente cu contorizare la gaze. Asta în anul 2015, la începutul toamnei, la încheierea sezonului de lucrări. Presupunând că TOATE apartamentele cu contorizare la gaze au centrale, ceea ce NU este adevarat, înseamnă că avem ANUL ĂSTA 60.000 de centrale.

Numai că nu toate apartamentele din blocurile gălățene au gaze. Ar trebui excluse, după părerea mea, între 7-8.000 de garsoniere în primul rând, din blocuri și cămine care nu sunt racordate la rețeaua de gaze. Dar să socotim nu 7-8000, haideți să punem fix 5.000.

Avem, deci, 60% din 95.000. Asta înseamnă 57.000 de apartamente cu contorizare la gaze. Anul ăsta, 2016. Haideți să spunem că doar 3% dintre acestea au obținut contorizarea în acest an, în 2016. Înseamnă că anul trecut au fost 55.000de apartamente contorizate la gaze.

Pe 20 de scări de bloc jur împrejul blocului meu, situația e așa: din fiecare zece apartamente contorizate la gaze cinci au și centrale. Dar, de dragul preopinenților care au lansat legenda celor 20.000 de centrale montate în Galați doar în anul 2015, să nu calculam 60% din 55.000. Să calculăm 80%. Ba nu, să punem 90%. Uite așa, din condei, de parcă am fi niște bestiali analiști economici periurbani.

Asta înseamnă 49.500 de cetrale, hai, fie, 50.000 de centrale la sfârșitul lui 2015. Luând în calcul cele 20.000 montate în 2015, ajungem la … 30.000 în anul 2014.

E absurd.

Ar însemna că, într-un singur an, numărul de centrale termice de apartament din Galați crește cu DOUĂ TREIMI iar consumul de gaze crește și el, CU 11%.

Băăăă, nu se pupă!

Pentru că mă uit la cifrele date de primărie …”36.000” de apartamente conectate și mă întreb, așa, oare la cine au ajuns cele 150 mii lei, bugetate în vara lui 2015 pentru „studiu privind apartamentele conectate la rețeaua termică” și ce a dat împricinatul în schimbul a un miliard jumate?

Mai ales că, deși am început-o în vară, încă nu am terminat o analiză la sânge a firmelor care au montat centrale în Galati, cu toate reperele disponibile ( dar o voi termina odată și-odată, pentru că poate fi un excelent cadou de Crăciun ) iar domnii de la trei mari societăți comerciale care vând centrale termice și boilere văd că de-acum se ascund când mă văd, ca să nu răspundă la întrebarea „câte centrale termice și boilere ați vândut”. Dar, nah, când te amendează Consiliul Concurenței, ai deja o problemă de imagine. Mare.

Însă în Galați nu doar populația consumă gaze naturale ci și intreprinderile. Cât consumă acestea se poate determină simplu, scăzând consumul casnic de gaze din consumul total de gaze. Iar la capitolul asta, în anul 2015 am stat foarte prost: în primul rând din cauza faptului că n-am consumat în CET, peste vară, gaze naturale, în 2015, deși consumul casnic crește cu 11%, de la 44.463 mii mc la 49.374 mii mc, consumul total scade cu 32,67%, de la 654.000 mii mc la 440.287 mii mc. ( -213.713 mii mc )

Și în anii precedenți am avut scăderi la consumul total, dar, uite, scăderea din anul 2014 față de 2013 a fost de zece ori mai mică, de la 679.495 mii mc la 654.000 mii mc ( -25.495 mii mc ), -3,75%.

Și în anul 2013 am avut o scădere majoră, de la 824.778 mii mc în 2012 ( un an foarte electoral ) la 679.495 mii mc. Asta înseamnă un minus de 145.283 mii mc ( 17%)

Ca și argument pentru aceste scăderi eu zic să nu punem doar jocul de glezne al lui Sinan în raport cu autoritățile locale, prin scăderea parametrilor ci și starea economiei locale. Păi, gaze consumă, de exemplu, și brutăriile. Cu gaze se încălzesc, de exemplu, și multe sedii de firme. Sunt foarte multe magazine care au centrale termice. Da, cred că scăderea consumului total de gaze, în ciuda creșterii consumului casnic, vine inclusiv din faptul că patronii și-au cam ținut angajatii în frig.

E timpul să ne punem întrebarea: ok, asta este la Galați. Dar în alte orașe cum a fost?

Această prezentare necesită JavaScript.

Brăila: în 2015 față de 2014, consumul de gaze uz casnic crește, dar nu atât de mult ca la Galați. +435 mii mc. Nici 1%. La fel, și consumul total de gaze crește dar nu cu mult. +2.233 mii mc, +3%. Însă priviți pe grafic cum a evoluat consumul de gaze naturale în Braila de la începutul anilor 2000 încoace: important mi se pare cu cât crește ponderea consumului casnic în consumul total. Cu cât linia galbenă, a consumului casnic e mai apropiată de linia roșie, a consumului total, iar ambele rămân jos, cred că starea economiei locale se înrăutățește.

La fel este și la Brașov. Și la Craiova, și la Iași si la Tecuci. Și nici la Timișoara nu e foarte diferit pentru că da, crește consumul total dar consumul casnic crește și el și ține aproape.

La Constanta e invers: creșterea consumului total de gaze naturale e mai abruptă decât creșterea consumului casnic.

Însă, mark may words și priviți graficul pentru consumurile de gaze naturale pentru toată țara: ÎN ROMÂNIA SCADE CONSUMUL DE GAZE NATURALE ÎN ECONOMIE IAR CONSUMUL CASNIC RĂMÂNE RELATIV CONSTANT.

Cifrele sunt năucitoare: între 2011 și 2014, consumul total de gaze naturale ( uz casnic + intreprinderi ) a scăzut cu -1.637.551 mii mc, adică-15,94% cu o revenire firavă, de 128.457 mii mc în anul 2015.

Pe uz casnic, situația e, după părerea mea, și mai dramatică: în anul 2015, românii au consumat pentru gătit, spălat și încălzit cu 25% ( -939.083 mii mc ) mai puțin decât în anul 2000, DEȘI ÎNTRE TIMP SUTE DE MII DACĂ NU MILIOANE DE LOCUINȚE AU FOST DOTATE CU CENTRALE TERMICE.

Și-acum să ne gândim ce înseamnă situația asta pentru ROMGAZ:

Marele găzar e în ra*at până în gât pentru că are vânzări mici. Asta înseamnă că veniturile din vânzările în România nu îi cresc. Pentru asta, trebuie să vândă la alții. De unde și discuțiile pentru interconectarea la sistemele europene. Ok, prin conductele unui  terț numit Transgaz da’ gazul vândut e al Romgaz. Care Romgaz își poate optimiza costurile … închizând sonde, debranșând rău platnici și rebranșându-i cu banii avans, vezi poveștile de la Galați și de la București.

Graficul ăsta este strigătul colorat al Romgaz: bani, bani, bani, bani!

Iar în ceea ce priveste și Galațiul și Bucureștiul, poziționarea Romgaz nu poate fi decât una: de recuperare a datoriilor istorice, ceea ce e extrem de complicat și de securizare a încasărilor viitoare.

Iar dacă pentru recuperarea datoriilor istorice, în special de la principalul finanțator local al consumului de energie termică, așa cum este primăria Galați sau București, există metoda „închidem vana Putin Style” pentru că aveți datorii și ca să o deschidem ia dați voi banii în avans, pentru securizarea încasărilor viitoare fac fix același lucru: jucându-se cu nervii oamenilor, determină debranșări mai mult sau mai puțin în masă, vezi Galați în ultimii ani, Constanța în 2016 și ce va fi în București în 2017.

Ținta principalăa Marelui Găzar nu e un număr mai mare de centrale și, implicit, un consum total mai mare de gaze ci un consum mai mare pe uz casnic. Pentru că un client casnic, oricât de puțin ar avea de plătit are un alt comportament atât de consum cât și de plată. Când îi tai căldura în sistem centralizat îl lași fără căldură și apă caldă. Când însă îi tai și gazele, nu mai poate nici găti. Credeți-mă, prea puțini români mânâncă la restaurant.

În plus, la momentul realizării racordului și contorizării individuale la gaze, proprietarul apartamentului este obligat să nu aibă datorii. Asta poate duce, pe termen mediu și lung, la rămânerea în sistemul centralizat de distribuție a gazelor doar a unor datornici care vor putea fi debranșați de la gaze cu tot cu bloc și cu asta basta.

Pe partea cealaltă, la comportamentul de plată, e și mai interesant: folclorul urban zice că toată lumea își plătește gazele. Că dacă nu plătești, rămâi fără. Îmi pare rău, până acum nu am văzut niciun curios care să afle câți gălățeni au rămas fără gaze pentru că nu au plătit. Iar cel mai mare avantaj pe care îl ai atunci când lași un consumator casnic fără gaze e că, spre deosebire de faza cu scandal public în care lași un oraș fără căldură e că oricât de mulți casnici ai lăsa fără gaze din cauza datoriilor, nimeni nu face scandal în presă.

Ce mi se pare chiar interesant e că toate aceste probleme ale Romgaz nu le rezolvă Romgaz.

„Negrii” de serviciu sunt distribuitorii locali. Distrigaz Sud, Nord, Vest și mai la Vest, Engie, cehi, polonezi, groenlandezi, nu contează. Localii care, în esență, iau gaz de la Romgaz și îl vând mai departe. Ori, ce chestie, numărul de metri cubi consumați și, implicit, vânduți, nu crește. E încă un segment afectat ( și ) de lipsa de creștere a încasărilor. Și nu cred că asta se compensează doar din ce bani încasează micul găzar pentru noile racorduri.

Ca să nu ne mai mirăm de anunțurile de genul „Engie intră pe piața distribuției de energie electrică”. Un pachet complet ar fi gaze + energie electrică. Nu știu cum ar fi să nu plătești dar să nu fie ca la cablistul care, dacă nu plătești telefonul, îți taie și cablul tv în timp ce te lasă fără internet.

Și dacă vi se pare urâtă treaba cu gazele … stați să vedeți  cum e faza cu apa!

Cea mai mare problemă generată de termoficarea gălățeană anul trecut ( în 2015 ), a fost faptul că între 1 aprilie și 20 iulie, în oraș, nu a fost apă caldă. Nici nu avea cum să fie, pentru că noi am oprit activitatea,  Apatermul a intrat în faliment, Calorgalul încă nu funcționa, sindicatul nostru vorbea în numele intreprinderii ( e o glumă. Noi nu avem sindicat, noi avem sindicalist ) iar intreprinderea lor vorbea în numele sindicatului lor.

Mitinguri, chestii. Atunci a fost o treabă rușinoasă. Sindicaliștii de la Apaterm au ieșit în stradă, pentru niște salarii la jumătate față de cât au sindicaliștii noștri, care n-au ieșit în stradă.

Și asta l-a costat pe Marius Stan cele 3.500 de voturi, câte i-au lipsit pentru a mai dărâma niște garaje.

Însă, din aprilie și până în iulie, la robinete nu a curs apă caldă deloc. Asta a determinat TOT orașul să își încălzească apa din rețeaua de apă potabilă, fie pe aragaz ( și da, asta a determinat o parte din creșterea consumului de gaze naturale pe uz casnic anul trecut, cum am demonstrat ) fie prin montarea de boilere sau direct centrale, să știm o treabă.

Numai că din curba consumului de apă rece se vede că gălățenii care plângeau după apa caldă și-au încălzit apa cu pipeta. Mai exact, cu niște pipete foarte mici.

Pentru că la Galați, în anul în care timp de aproape 4 luni nu s-a dat apă calda, în anul în care „zeci de mii de oameni și-au instalat boilere și centrale”, consumul de apă rece a scăzut cu jumăte de milion de metri cubi.

Mai exact, în anul 2014, consumul de apa potabilă ( uz casnic ) în municipiul Galați a fost de 9.802 mii mc iar în 2015 a fost de 9.344 mii mc. Un minus de 458.000 mc. Jumătate de milion de metri cubi, cum am spus.

3,11 metri cubi de persoană, în scădere cu 0.68 metri cubi față de 2014. -17%.

Față de anul 2000, consumul de apă potabilă în municipiul Galați, uz casnic, a ajuns la 23%.

E un paradox … Apă Canal vinde din ce în ce mai puțini metri cubi de apă potabilă dar profitul urca până la cer.

Firma asta e pe invers.

Să fim bine înțeleși: Există DOI indicatori ai INSSE: unul este cantitatea de apă potabilă distribuita pentru uz casnic si al doilea este cantitatea totală de apă potabilă distribuită. Ambii indicatori scad pentru municipiul Galați. Și totalul, și casnicul. Ceea ce înseamnă că nici economia nu mai consumă apă. Nu mă gândesc decât la servicii, mai exact, la spălătoriile de mașini.

Scăderea cantității totale e de 748.000 mc. -5% față de 2014.

Și asta în condițiile în care numărul racordurilor directe a crescut cu multe mii de apartamente!

Adică oamenii și-au făcut racorduri individuale, cu miile și da, aici chiar putem contoriza zeci de mii și totuși, consumul scade. Profitul, dimpotrivă.

Și am o suspiciune. Legata de un calcul perfid. O asociatie de proprietari, luată nu chiar la întâmplare din lista asociațiilor de proprietari cu apa rece sistată publicat pe site-ul apa-canal.ro, are o datorie de 425.000 de lei. Asociatia 371, cu 8 blocuri și 24 de scări de bloc. Să zicem că ar avea 400 de apartamente cu racorduri individuale. La 1.000 de lei bani dați pe un racord individual, înseamnă că oamenii ăia, cu apa rece tăiată pentru 425,000 de lei, au cheltuit în total 400,000 de lei pentru racorduri individuale fără ca asociația să scape de datorie.  Din care 80.000 lei s-au dus pe acte direct în casieria Apă Canal ( 200×400 ) iar restul pe lucrarea în sine și nu cred că cineva ar putea să pună mâna în foc că firmele care au efectuat lucrările nu au niciun pic de legătură cu angajați ai Apă Canal. De investigat.

Adică, am de recuperat 10 lei de la toată asociația, tai apa, iau în total de la fiecare din membrii asociației pentru racorduri individuale o sumă poate chiar egală cu datoria dar datoria nu dispare. Sunt aproape convins că nu e o problemă de legalitate ci una de cash flow, ca să avem o explicație pentru o parte din profitul de până la cer al Apă Canal.

Și totuși, Apă Canal înregistrează o creștere … interesantă: a crescut ponderea cantității de apă distribuită în capacitatea instalațiilor de producere a apei potabile pe municipiul Galați. INSSE are și acest indicator: capacitatea instalațiilor de producere a apei potabile, care reprezintă cantitatea maximă de apă ce poate fi debitată de instalația de alimentare cu apă într-o unitate de timp ( pe zi ). Se determină pentru fiecare instalație de captare-tratare în parte.

Și, foarte important: dacă la o instalație există diferență între capacitatea de captare și capacitatea de tratare, se va lua în calcul capacitatea cea mai mică.

Iar acum, atenție la cifre: în anul 2000, Apă Canal avea capacitate de producere 319.680 mc/zi. La fel și în 2001 și în 2002. În 2003, capacitatea de producere urcă la 354.240 mc/ zi și rămâne așa până în 2015, când se înjumătățește: de la 354.240 mc/ zi la 166.656 mc/ zi.

Ups! Dar oare ce s-a întâmplat așa, brusc și deodată, de pe un an pe altul? Păi, în 2014, ponderea apei potabile distribuite era de 7% din capacitatea de producere iar acum, puf, fleoșc, 15%. Practic, instalația în sine parcă nu mai era chiar atât de supradimensionată față de necesar. Capacitate de producție înseamnă pompe, consum de energie ( care se regăsește în preț ), înseamnă bazine, înseamnă foarte multe repere de cost care, repet, ajung în prețul final pe metru cub facturat pentru consumatori.

Suspiciunea mea a fost că Apă Canal, ca să nu mai consume resurse aiurea, a închis măcar un bazin. O, nu, dar dacă ar fi făcut așa ceva, ar fi scăzut costurile, ca o intreprindere cinstită ce este. Implicit, ar fi scăzut prețul pe metru cub. Dar prețul nu a scăzut.

Așa că am întrebat societatea: care este explicația scăderii capacității de producere apă potabilă în municipiul Galați?

Răspunsul m-a băgat și mai tare în ceață: „Pentru anul 2015 este specificat numai volumul de apă maxim autorizat, reglementat prin autorizațiile în vigoare, așa cum s-a solicitat ( Dacă la o instalație există diferență între capacitatea de captare și capacitatea de tratare, se va lua în calcul capacitatea cea mai mică ).”

Ok, înțeleg că li s-a impus să coreleze capacitatea de producere cu capacitatea de prelucrare pentru că, da, e foarte corect să spui că nu bagi în sistem mai mult decât poți să scoți dar haideți să facem niște calcule exacte:

Apă Canal a avut în 2015 capacitatea de producere de 166.656 mc/ zi x 365 zile = 60.829.440 mc pe tot anul 2015.

Totalul consumat pe 2015 a fost de 12.758.000 mc. Iar pentru uz casnic 9.344.000 mc.

Asta înseamnă că Apă Canal și-a folosit 15,36% din capacitate pentru apa potabilă distribuită pentru uz casnic sau 20,97% din capacitate pentru total apă distribuită în municipiul Galați.

În condițiile unor „zeci de mii” de centrale și boilere montate.

Și mai spunem că termoficarea este supradimensionată!

Lasând și această societate în plata dumneavoastră, să vedem care este situația în țară:

Această prezentare necesită JavaScript.

La Galați, consumul de apă potabilă scade. Știți ce, la fel e și Brăila ( dar scăderea e mult mai mică decât la Galați. ) Și la Brașov scade. Și la Constanța scade. Ca să va dați seama cum se simte turismul românesc. Și la Craiova scade. Și la Iași scade ( cu precizarea că la Iași crește consumul total dar scade cel casnic ). În schimb, uite, la Timișoara crește. În sfârșit, am găsit pe cineva pe creștere a consumului de apă.

Partea trisă e că, la nivel național, consumul casnic de apă potabilă și cel total sunt în cădere accentuată al doilea an consecutiv. Pe uz casnic, scăderea este de -113.129.000 mc 2015 vs 2014 ( asta înseamnă -16% ) iar la total, de -251.484.000 ( asta înseamnă -25% )

Asta deși în orașele și comunele patriei au fost instalate poate sute de mii de centrale de apartament, pe gaz, sau boilere, pe electricitate, care produc apă caldă folosind apă din rețelele de apă potabilă.

Și scade și curba consumului de energie electrică pentru captarea, tratarea și distribuirea apei ( linia frântă cu verde din grafic ). Ultima cifra disponibilă pe insse.ro este pentru anul 2014.

Proporțiile sunt freak show. Raportat la anul 2000, volumul total de apă distribuit în 2014 este de 58% din volumul distribuit în anul 2000. Energia electrică consumată pentru producerea apei scade în 2014 la 51% din consumul anului 2000.

Asta deși în infrastructura de apă și canalizare au fost investite sume de sute de ori mai mari decât în termoficare ( termoficarea a consumat, poate, sume comparabile, dar nu pentru investiții ).

Și mă gândeam așa, că începând de primăvara trecută, pe fondul unui consum din ce în ce mai mic de apă, au erupt în țară reclamele la creme antibacteriene pentru unghiile de la picioare.

Băi, ce țară!

Încep să cred că, în loc de alimente care uneori ajung la porci, pe fonduri europene ar trebui să dăm categoriilor defavorizate săpun și prosoape. Sau mai bine nu, că le-or da unii pe băutură.

După toate astea, concluzia mea ( care ar putea să nu fie și a dvs ) e că mulți români mint. Mint în ceea ce privește confortul personal. Spațiul public este plin de afirmații despre beneficiile centralelor termice în raport cu sistemul centralizat care însă nu sunt acoperite de cifrele de consum gaze și apă. Cine le are, nu prea le folosește. Poate unii și-au instalat centrale dar fură energie termică din sistem. Poate unii stau în frig și nu se spală pentru că nu au bani pentru facturile de gaze sau apă. Alții sunt pur și simplu nesimtiți.

Spun că mi-am instalat centrală … cine vine să mă verifice că o și folosesc? E cam singurul domeniu în care nu ai cum să fii verificat. Mașina ți-o văd toți. Cum miroase în mașină nu știm, dar vedem odorizantele. Cum miroase în autobuz știm. O fi mașina din Bulgaria, dar tot Audi e. Telefonul la fel. Hainele. Casa ți-o expui pe facebook.

Prostia acestui tip de român mincinos e că vede centrala termică mai degrabă drept un indicator al statutului. Sărăcimea înglodată în indolență și datorii rămâne la centralizat, că oricum n-au bani să plătească. Eu îmi pun centrală, da’ nu știe nimeni cât consum.

Ba uite că știe Institutul Național de Statistică.

În fine, analiza asta nu e completă. Nu am vorbit despre bani și latura asta e fenomenal de interesantă. Pentru ca instalarea unei centrale termice costă. 20.000 x 7.000 lei = 140 de milioane de lei. Într-un material ulterior voi aborda și latura financiară a fenomenului, cine a plătit și mai ales cine a încasat banii din campionatul municipal de debranșări 2014-2015.

Vorba aia, follow the money!

Pentru că, și spun asta cu sentiment, cu înțeles, cu dicție, în ceea ce înseamnă termoficare, apa, gaz, electricitate, suntem în plin paradox al prostiei: am ajuns să credem că eficiența energetică înseamnă că propria factură trebuie să fie mai mică. Și obținem  o factură mai mică reducând consumul. Reducând consumul în formă continuată, în sisteme intră din ce în ce mai puțini bani. Dacă în sisteme intră din ce în ce mai puțini bani, aceste sisteme vor avea din ce în ce mai puțini bani la dispoziție pentru modernizare. Dacă nu se modernizează cu rețele, instalații și concepte noi, eficiența acelui sistem scade până în momentul colapsului.

Mai pe românește, eficiență energetică înseamnă înlocuirea continuă a componentelor uzate fizic și depășite moral din interiorul oricărui sistem, indiferent că vorbim despre gaze, electricitate, apă, termoficare. Asta se face cu bani. ( și, într-o lume mișto, cu apă caldă, fără umflări de costuri ). La noi, eficiența energetică înseamnă reducerea consumului.

Și ne vom trezi la un moment dat că ne crapă sistemele.

Exact ca în povestea cu Hagi Tudose și măgarul care primea din ce în ce mai puțină mâncare. Hagi Tudose era campionul sătesc al economiei până în ziua când măgarul i-a murit de foame.

Bibliografie INSSE TEMPO ONLINE

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s