Termoficarea și centralele termice, între cifre și lozinci

Am constatat în ultima perioadă cum, de ambele părți ale urnei de vot, se practică cu îndârjire analiza sistemului de termoficare din Galați.

Celor mai mulți opinatori le găsesc justificarea interesului electoral imediat. Cu consecvență, inserează în atenția publică texte de analiză care cuprind, din abundență, epitete și cifre scoase din context. Cokteilul este ucigaș pentru conceptul de analiză. Și, în speță, pentru termoficare.

Deși, prin interesul stârnit, suntem pe drumul cel bun, mai avem până când comunitatea, utilizând societatea civilă ca resursă de documentare, va putea impune atât administrației dar mai ales sieși concluzii corecte și complete pentru soluționarea unei probleme date.

În comunicarea publică, de la Vladimir Ilici Lenin încoace, epitetul atrage, vrăjește, justifică și captivează. În același timp, substituie cifra, numărul, suma sau diferența. Administrația, ca preocupare atât pentru politicieni cât și pentru alegători dar mai ales pentru vectorii de opinie, se face cu cifre.

Iar asta impune documentare, calcul și verificare.

Consider că suntem la ieșirea dintr-un fel de epocă de Neanderthal. Vânători culegători. Mâncăm ce găsim. Consumăm ce găsim. Cuvântul cheie este „găsim”. Dacă nu găsim nimic, firește, vine extincția. Dacă este indus subiectul termoficare, despre termoficare vorbim, cu sârguința unora extrem de ocupați nefăcând nimic.

Dragilor, e mai mult decât atât.

De-a lungul timpului, termoficarea în municipiul Galați a suferit o decădere continuă, până în pragul colapsului. Se vede și din cifrele publicate pe site-ul INS ( Tempo Online ), redate în graficul A. Numărul de gigacalorii furnizate în sistemul centralizat în Galați a ajuns de la 741.299 în anul 2000 până la 229.967 în anul 2014. ( Important de știut: datele făcute publice de INS se opresc în anul 2014, actualizarea cu datele pentru 2015 este programată pentru toamnă ).

 

Scăderea este dramatică: jumătate de milion de gigacalorii. Practic, în anul 2014, Galațiul a consumat 31% din numărul de gigacalorii aferent anului 2000. Interesul publicului pentru subiect este justificat: o ramură economică și-a pierdut două treimi din piață, de unde și frisonul bugetar, politic, public, nu neapărat în această ordine.

În lipsa unor informații corecte și complete, opinatorii vor spune hei, da, era normal, pentru că și-a montat lumea centrale, urmând un pomelnic de avantaje ale centralei termice pe gaze față de sistemul centralizat.

Mai e și altceva. Scăderea numărului de gigacalorii vine atât din debranșările făcute de-a lungul anilor dar și din scăderea numărului de locuitori, care este atât de mare încât nimeni nu o vede. Galațiul a pierdut, totuși, 80.000 de locuitori. Asta înseamnă un mare număr de locuințe goale ( în primul rand apartamente ) și, într-un alt mare număr de locuințe, un număr mai mic de locatari față de anii 90 și chiar 2000. Cred că mai sunt și alte motive, de exemplu instalarea repartitoarelor, care a permis suprimarea parțială a consumului dintr-un apartament, dar ne oprim aici.

Să zicem, deci, că scăderea consumului de gigacalorii la o treime față de anul 2000 vine, în proporție covârșitoare, din numărul mare de centrale termice montate în apartamente. Lozinca indusă publicului este că toți cei care și-au montat centrale au făcut-o pentru confort, să aibă căldură și apă caldă la calitate superioară față de sistemul centralizat, fără niciun fel de opreliști. Să zicem că așa și este. O centrală termică pe gaze dă căldură și apă caldă la o calitate superioară față de dinozaurul termiei centralizate, încapabil de vreo reformă.

Cu o condiție: centrala termică de apartament mai trebuie și pornită.

Or, o centrală termică de apartament, atunci când funcționează, consumă energie electrică, gaze naturale și apă rece din rețeaua publică, pe care o încălzește.

N-am găsit niciun fel de evidență a evoluției consumului de energie electrică în municipiul Galați ( deși datele ar trebui să fie publice ) însă site-ul INS oferă, pentru cei interesați, date privind consumurile de gaze naturale și de apă potabilă.

În graficul B. am introdus datele referitoare la evoluția consumului de gaze naturale, uz casnic, în municipiul Galați, între anii 2000 și 2014. Mă așteptam ca, dacă în cazul gigacaloriilor a fost un trend descrescator în mod constant în ultimii 10-12 ani, la gaze sa fie un trend invers, constant crescator pentru că, nu-i așa, ne-am montat centrale și le folosim, consumând gaze naturale.

 

 

Ei bine, nu e așa.

Consumul de gaze naturale fluctuează rău de tot. De la 37.000 mii mc în anul 2000, urca în 2003 la 42.000 mii mc după care scade până la 29.000 mii mc în anul 2008 după care iarăși urcă, treptat, până la 44.000 mii mc în anul 2014. Problema pe care o ridic este că, dacă în 2002 am avut un consum de 42.799 mii mc, după care am scăzut, ne-am întors la același nivel de consum abia în anul 2013. Asta deși în Galați, în cei zece ani, s-au montat peste 15.000 de centrale pe gaze. Poate peste 20.000 dacă ținem cont că acesta este consumul de gaze naturale uz casnic și include și gazul consumat de centralele termice montate la case. Păi, între 2000 și 2014 în Galati s-au construit minim 2000 de vile a căror suprafață, însumat, depășește suprafața totală a apartamentelor dintr-un cartier întreg de blocuri.

Vorbesc serios: în cei 10-15 ani s-a construit cartierul de vile din Traian Nord și, înafară de miile de centrale termice instalate în apartamente, au mai fost puse în funcțiune multe altele și la case. Nu se vede. Și îmi întemeiez afirmația și pe observația că rețeaua de gaze naturale din municipiul Galați a crescut de la 213 km în anul 2000 la 338 km în anul 2014, conform INS.

Prezumând că măsurătorile de la începutul anilor 2000 au fost corecte, iată o primă problema: constant, numărul de centrale pe gaz instalate în oraș a crescut, dar nu și consumul de gaze.

Mai pe românește, ne-am tras centrale pentru că ne era frig dar nu prea le-am pornit.

Însă o centrală termică pe gaze nu produce doar caldură ci și apă caldă. Pentru asta, pe lângă gaze naturale, consumă și apă rece, din rețeaua de apa potabilă.

Vă reamintesc că sistemul de termoficare a ajuns, în 2014, la 31% din producția anului 2000 și toata lumea dezbate insistent consecințele fenomenului.

Ei bine, iată graficul C. Evoluția cantităților de apă potabila, uz casnic, furnizată în Galați între 2000 și 2014. În 2000, au fost 39 de milioane de metri cubi. În 2014 au fost 9,8 milioane metri cubi. Scăderea e și mai mare decât în cazul gigacaloriilor. În 2014, consumul de apă potabilă în Galați a ajuns la 24% din consumul anului 2000!

 

E vorba de consumul pe întreg orașul, inclusiv la case.

Ca și în cazul gazelor naturale, prezumăm că măsurătorile de la începutul anilor 2000 au fost corecte. Între timp, din nou, depopularea orașului și-a spus cuvântul. Și, cred, instalarea apometrelor pe scară largă a indus un control prin scădere a consumului. Dar, la fel ca la gaze, aici e vorba de consumul casnic. Și-aci avem și consumul de apă rece la case, cu grădini și cu piscine ( imaginile de satelit sunt clare ).

Și nu mă miră absolut deloc că scăderea la sfert a consumului de apă rece nu suscită interesul opiniei publice. Pentru că informația n-a existat în spațiul public. Până acum. Cred însă că discuția ar trebui să fie cel puțin la fel de intensă ca în cazul termoficării pentru că, repet: în 14 ani, deși au fost instalate zeci de mii de centrale pe gaz ca să producă și apă caldă folosind apă potabilă, consumul a scăzut la sfert.

Poate mă repet dar, mai pe românește, ne-am tras centrale pentru că voiam apă caldă dar nu prea am dat drumul la robinet.

Cu riscul de a supăra, cred că asta denotă un mare grad de ipocrizie în rândul publicului. Și cred că asta vine din educația indusă în anii epocii de aur, când propaganda a lucrat pe îndelete cu instrumentul numit „realism socialist”. Nu conta ce era, important era ce se spunea că era.

Mai pe românește, foarte mulți oameni nu vor apă caldă. Vor să știe că e apă caldă.

Să fie situația asta specifică Galațiului? Păi, să comparăm.

În graficul D. am pus evoluția furnizării de gigacalorii în șase municipii reședință de județ. Galați, Craiova, Iași, Brașov, Constanța și Timișoara. Am făcut abstracție de numere. De interes este trendul. Peste tot, scăderea este continuă și constantă, cu două excepții: Brașov și Timișoara unde, în anul 2010 a fost o ușoară creștere după care trendul descendent a continuat.

 

Asta înseamnă că peste tot au avut loc debranșări pentru montarea de centrale termice pe gaze. Să vedem, deci, evoluția consumului de gaze. Graficul E, o comparație a trendurilor, conform, la fel ca în fiecare caz, datelor publicate de INS ( Tempo Online ). Deasemenea, și în acest caz am făcut abstracție de numărul de mc. De interes este trendul. Se observa că în anul 2003, în toate orașele prinse în analiză avem o creștere a consumului. Asta înseamnă că România a traversat o iarnă grea. Însă în 2005, avem creștere a consumului de gaze naturale la Timișoara, la Brașov și la Craiova în timp ce la Iași e o scădere dramatică ( nu exclud însă ca cifra dată de INS pentru 2003 să nu fie în regulă ) iar la Galați nu crește. Și nu pot să cred că dacă a fost frig la Craiova la Galați n-a fost o iarnă grea.

 

Pe urmă, comportamentul de consum gaze naturale în Galați e fix invers față de trendul în celelalte orașe în 2007 – 2008. Când în Timișoara, Craiova, Iași și Constanța a crescut consumul de gaze naturale, la noi a scăzut. Deși, la fel ca în toți anii, în Galați s-au montat centrale, și la bloc și la case. Anul următor, la Galați crește dar la ceilalți scade.

La fel, în anii 2012, 2013, 2014: la Galați, consumul de gaze crește, semn că s-au montat centrale. Dar dacă a crescut, din acest motiv în acești ani, de ce nu a avem creșteri ci, dimpotrivă, avem și scăderi în anii precedenți? Că și-atunci s-au montat centrale.

Iar în ceea ce înseamnă consumul de apă … să știți că nu suntem chiar cei mai nespălați români. În graficul F. am așezat trendul consumului de apă rece în cele șase municipii reședință de județ. Cu excepția Craiovei, peste tot avem o scădere drastică a consumului de apă potabilă. Scădere chiar cu accente dramatice. La Galați e cea mai mare, am spus, de 24% din consumul anului 2000.

 

Procentual, piața de apă potabilă în sistem centralizat a scăzut mai mult și decât termoficarea, fără ca autoritățile sau opinia publică să remarce.

Cu toate astea, în evaluarea consum apă rece raportat la numărul de locuitori, am ales anul recensamantului, anul 2011. Lunar, fiecare gălățean a consumat 3,79 mc apă potabilă, în vreme ce în celelalte orașe consumurile au fost: 8,85 mc/ locuitor în Craiova, 5,99 mc/ locuitor în Iași, 3,96 mc/ locuitor în Constanța, 3,60 mc/ locuitor în Timișoara și 3,28 mc/ locuitor în Brașov.

Între timp însă, la Galați, consumul de apă rece a scăzut și mai mult. După cifrele date de INS pentru 2014, avem 3,3 mc apă rece/ locuitor/ lună. Asta așa, ca un aviz dat politicienilor amatori care proiectează o subvenție pentru  consum minim de apă rece în municipiu.

Mai departe, am comparat evoluția consumurilor de gaze naturale și apă rece în raport cu numărul de debranșări din sistemul centralizat. Și am folosit și date despre numărul apartamentelor branșate la sfârșitul fiecărui an, date furnizate de ANRSC. Brașov ( graficul G ), Craiova ( graficul H. ), Iași ( graficul I ), Timișoara ( graficul J ) și Galați ( graficul K ).

Nicăieri nu există o suprapunere logică a trendurilor: în timp ce numărul apartamentelor branșate scade, consumul de gaze naturale și de apă potabilă să crească. Nu, așa ceva nu se întâmplă.

La Galați, cel puțin, pe măsură ce numărul apartamentelor branșate scade, ca urmare a instalării de centrale, consumul de gaze ba scade ba crește iar consumul de apă scade permanent. Și, repet, pe lângă centralele instalate în apartamentele debranșate de la sistemul centralizat e obligatoriu să ținem cont și de centralele instalate în casele construite sau reconstruite în cartierele rezidențiale și nu numai.

Serios, anii 2012 si 2013 sunt mari enigme. În 2012, numărul apartamentelor debranșate de la sistemul centralizat a fost de 1.800 dar consumul de gaze naturale a scăzut cu 1,58 milioane metri cubi iar consumul de apa potabilă a scăzut cu  648.000 metri cubi.

La fel, în 2013, numărul apartamentelor debranșate, conform ANRSC a fost de 15.000 ( deși cifra e cumva ciudată, pentru că, din verificări, nu se reflectă absolut deloc în creșterea cifrei de afaceri a firmelor din Galați și Brăila autorizate ANRE să instaleze centrale; din arhiva știrilor, ar putea să fie vorba de apartamentele din asociațiile debranșate pentru datorii ); chiar și-așa, consumul de gaze naturale crește cu aproape 2 milioane de metri cubi în timp ce consumul de apă scade cu 605.000 metri cubi.

Consider că se mai impun câteva observații:

A) Lozinca publică a „redimensionării rețelei de termoficare”. Principiul e cumva corect: a scăzut consumul, s-o facem mai mică, să ne întindem cât ne este plapuma.

Dar atrag atenția entuziaștilor ideii că o rețea de termoficare, de apă, de energie electrică sau de gaze nu se dimensionează după numărul de consumatori existent la un moment dat ci după numărul maxim de consumatori care ar putea exista pe durata exploatării respectivei rețele. O reabilitare ( și redimensionare ) a rețelei primare trebuie să ia în calcul factori precum: costul de funcționare a unei centrale termice pe gaze ( știe cineva dacă se vor introduce taxe și dacă da, cam cât? ) sau costul gazelor naturale ( știe cineva cam câți ani ne ajung rezervele exploatate sau/ și cam cât vor costa gazele naturale extrase din Marea Neagră și dacă da, cam de când?)

Însă, dacă trebuie să redimensionăm rețeaua publică de termoficare pentru că a scăzut consumul, în cazul rețelei publice de apă, ce facem? Că și-aici a scăzut consumul. Cerem redimensionare sau nu?

Sau, iată, rețeaua de gaze naturale. Consumul a crescut ( în hopuri, dar a crescut un pic ). Probabil va mai crește. Redimensionăm rețeaua de gaze naturale din interiorul orașului? Și, dacă da, pe banii cui? Pentru că această rețea nu este o rețea publică.

B) Lozinca publică „să ieie dom’ne, centrale la oamenii de la bloc să terminăm odată cu hoții de la Carlorterm”. Ar trebui ca măcar un partid să dezbată în cerc închis chestiunea. Sunt, totuși, câteva observații:

  1. În cel puțin o clădire de patrimoniu de pe strada Domnească trebuie să existe un document de la furnizorul de gaze în care sunt explicate problemele generate de extinderea rețelei de gaze naturale care, repet, nu e publică; e mai dificil să investești bani publici acolo. Nu de alta, dar să nu fugă, iarăși, consilierii din sală, la votul cu pricina. Dintr-un calcul al distanțelor, măsurate din satelit, e vorba de cel puțin 35 de kilometri de conducte, plus minim o stație de regularizare a presiunii. E doar o estimare personală, minimală. Altfel, punem centrale dar n-avem gaze.
  2. Rețeaua de apă rece. Mai exact, capilarele de cartier. Și mai exact, rețelele din blocuri. Pot duce un consum simultan de apă caldă și apă rece pe niște conducte dimensionate doar pentru un consum de apă rece? E o întrebare. Răspunsul poate să fie da sau nu, sau cu nuanțe.
  3. Capacitatea populației de a suporta prețul gazelor. Mă gândesc că în spațiul public există informații despre asociații de proprietari debranșate pentru datorii atât la căldură cât și la apă rece. Nimeni nu știe însă dacă și dacă da câți au fost debranșați de la gaze din cauza datoriilor. Sau de la electricitate.
  4. Datoriile deja existente la întreținere. Știm cât trebuie să plătească Electrocentrale la Romgaz, cât trebuie să recupereze lichidatorul Apaterm de la asociații și cât are de încasat Apă Canal de la asociațiile cu datorii pentru apă rece. Nimeni nu știe cât au de încasat asociațiile de la locatari. Sau, dacă știe, nu spune. Serios, poate n-aș fi de acord ca din bani publici să fie montate centrale unora care au datorii la întreținere de zeci sau sute de milioane. Sau la taxele și impozitele locale. La fel, alți participanți la dezbatere ar putea să nu fie de acord cu lăsarea în frig a unor oameni mai mult sau mai puțin necăjiți.
  5. Costul unei astfel de operațiuni include nu doar lucrarea de gaze și centrală termică ci și caloriferele noi. Pentru că dacă Primăria dă bani pentru o centrală care este folosită pe caloriferele vechi, nu doar că aruncă banii pe fereastră pentru că aceasta se va defecta rapid dar mai ales va lăsa beneficiarul în frig.
  6. Ce facem cu cei care ( și sunt mii, poate peste zece mii ) care și-au instalat centrale acum mai mult de zece ani. Sunt uzate și fizic și sunt și depășite tehnologic. Îi lăsăm așa sau le dăm și lor centrale noi? Nu de altceva, dar, prin închiderea sistemului de termoficare, cineva cu o centrală veche, ieșită din orice garanție sau defectă ar rămâne fără opțiunea de a se rebranșa.

Și mai sunt câteva puncte, dar să lăsam activul de partid să le priceapă măcar pe astea.

C) Lozinca „Apă Canal nu are concurență”. Eu cred că are. Orice furnizor de apă potabilă din țară are un competitor direct. Două treimi din suprafața municipiului Galați e ocupată de case la curte. Mai nou, de vile la curte. Situația se repetă în coordonate similare și in orașele analizate mai sus, cu mari scăderi ale consumului de apă potabilă.

Eu cred că este vorba despre cei care sapă puțuri. Și recomand primăriei să facă ( măcar ) o evaluarea a unei proceduri de recensământ a puțurilor. Nu de altceva dar pânza freatică de la noi are suficiente probleme și fără asta.

D) Lozinca „dacă eu am centrală nu vreau ca din taxele și impozitele plătite de mine să fie subvenționată termoficarea”. Să zicem că e un principiu ușor de înțeles: dacă nu folosesc, nu particip la cheltuială. În cazul ăsta, dragi adepți, vă invit să aveți aceeași abordare și în cazul transportului în comun. Mii de gălățeni circulă cu mașinile personale. Din taxele lor sunt suportate subvențiile la transportul în comun.

Mai mult, principiul e principiu și trebuie să fie valabil peste tot: dacă eu nu am copii nu vreau ca din taxele și impozitele plătite de mine să fie plătite salariile profesorilor care vă educă copii sau ale medicilor care vi-i îngrijesc.

Sau: primăria plătește niște bani ( destul de mulți ) pentru reabilitarea străzii Traian. Eu locuiesc în cartierul Dunarea, probabil circul pe strada Traian cam o dată la doi ani. Pot să trăiesc și fără să trec pe acolo. Asfaltările unei străzi să le plătească doar cei care locuiesc pe respectiva stradă sau circulă pe acolo.

Și așa mai departe.

În încheiere, fac precizarea că datele INS analizate în acest material nu cuprind și consumurile aferente anului 2015. Cei de la INS au afirmat că updatarea va fi făcută undeva în toamna acestui an.

Provoc deci, furnizorii de gigacalorii, de apă potabilă și de gaze naturale la un exercițiu de transparență. Pot da aceste informatii și acum. Odată cu explicații privind fluctuațiile în consum semnalate, firește.

Problema este că nu pot fi decât trei răspunsuri: în 2015 am avut consumuri la fel, mai mici sau mai mari. Dacă e la fel sau mai mic, se susține tot ceea ce am scris mai sus.

Dacă însă, ca urmare a închiderii CET în 2015 timp de câteva luni, consumul de gaze naturale și de apă rece ( și electricitate, în cazul boilerelor ) a crescut spectaculos, brusc și deodată, va trebui făcută comparația cu anii din urmă. De ce, după închiderea CET a crescut consumul de gaze pentru că oamenii și-au montat centrale dar atunci când CET funcționa consumul de gaze ba creștea ba scădea, chiar dacă și atunci se montau centrale? La fel și la apă.

Pentru că disproporționalitatea va impune discuției un caracter penal: hei, nu cumva o parte dintre gălățeni și-au folosit centralele și boilerele abia atunci când n-au mai avut de unde să mai fure agent termic?

Anunțuri

Un gând despre “Termoficarea și centralele termice, între cifre și lozinci

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s